Arhive categorie: romania nu ne-a nimicit

Cum e să fii blogger oficial în România

Nu zic o noutate pentru nimeni când afirm că România e o țară a paradoxurilor, prin excelență. Prăpastia dintre marile orașe universitare și cătunele pierdute din munți, în care câțiva bătrâni își strâng vreascuri de foc, discrepanța dintre internauții care se pot compara oricând cu orice user din univers pe de o parte și analfabetismul, pe de alta. Și exemplele pot continua la nesfârșit.

Un alt paradox din patria noastră dragă e că să fii blogger oficial, spre deosebire de alte chestii oficiale care au un sens peiorativ, dă chiar bine de tot. Pentru imagine, pentru C.V., pentru o experiență în plus, care poate „divaga” într-un adevărat stil de viață.

Să fii blogger ambasador înseamnă să reprezinți un brand pe nișa online, iată de ce, odată cu satisfacțiile pe care ți le aduce noul job, pentru că în definitiv despre asta este vorba, ai și o căruță de responsabilități.

Iată cam ce presuppune să fii blogger oficial Vegeta. Brandul celebru de condimente își caută un blogger care să-l reprezinte:

– Blogul tău va găzui bannere cu câştigătorii concursului Vegeta pe care îl va organiza clientul pe Facebook. Bannerele sunt postate timp de o două săptămâni şi vei primi ulterior mai multe detalii despre acest concurs.
– Vei coordona o campanie de suflet – în care, alături de tine și de alți voluntari – va fi gătită o masă delicioasă pentru copiii unui centru de plasament.
– Vei prezenta experiența ta ca blogger Vegeta in două articole postate pe blogul tău.
– Vei fi anunțat pe pagina de Facebook Vegeta ca Blogger Oficial.
– Periodic, vor fi distribuite link-uri spre articolele interesante de pe blogul tău pe pagina de Facebook Vegeta.

Ce ziceți, vă băgați?

Anunțuri

Haida, haida de trei ori, sa-ti arate ia-a flori

ieDe pe dealurile romanesti pana pe catwalkurile internationale, ia traditionala recastiga terenul pierdut. Creata din materiale skin friendly, brodata cu motive florale sau geometrice, ia e piesa vestimentara ce se potriveste cel mai bine cu o zi de vara fierbinte.

Iar Sanzienele sunt prilejul perfect pentru a scoate din dulap ia si pentru a o purta cu tot respectul pentru stramosi si cu tot interesul pentru cele mai noi tendinte ale modei, totodata.

Sursa foto: iiana.net

 

1 Mai muncitoresc in cele 4 zari ale Clujului

1maiFeels like bere rece tinuta la bolboaca, mititei sfaraind pe gratare curatate cu constiinciozitate inca din ajun, frigarui trase-n teapa dupa clasica reteta clisa-ceapa-ardei-carnat, ritmuri mai mult sau mai putin balcanice rasunand prin poiana. Plus multa voie buna ca am mai smuls o zi libera din saptamana.

Daca stai in Cluj-Napoca, ai la dispozitie cel putin 4 zari mari si late spre care sa-ti indrepti pasii sau, dupa caz, rotile.

Fagetul cu adunatura de manastureni, obisnuiti deja ai poienilor din zona, teritoriul de la Sf. Ion, amenajat special pentru trebusoare din astea.

Ar mai fi padurea Hoia, unde s-ar putea sa-ti joace feste niscaiva fenomene paranormale. Asta daca nu cumva ti-a fost prea sete de bere si incepe sa ti se blureze privelistea. In Borhanci ai cateva poienite dragute, in care, se zice, sunt ingropati zeci de avortoni.

Na, voi ce destinatie alegeti pentru 1 Mai Muncitoresc, ca eu inca sunt in dilema?

Sursa foto

Inspirational inseamna

images (1)Sursa foto
Balerine-n balerini – felul difuz in care se prelinge lumina prin frunze – caldura manutei unui copil care se agata cu abandonare de mana ta aspra – zgomotul indepartat al unui bulevard – savoarea dulce-amaruie care ne deschide ochii larg spre viata in fiecare dimineata – valul izbindu-se neobosit de mal – primul fir carunt incapatanandu-se sa iasa in evidenta prin coama bruna a mamei – ochiul de gard de la gradina botanica.

Cam astea ma inspira pe mine intr-o dimineata de vineri. Pe tine te mai inspira ceva? Ce?

Pazea! Activia loveste din nou

Cat de tembeli trebuie sa-i  consideri pe romani ca sa faci o asemenea reclama? Dupa ce cativa ani buni au servit povestea cu studiile clinice despre iaurturile Danone, care, chipurile, ar inzdraveni in 14 zile orice tract intestinal, acum vin cu alta minciuna. Abdomenul suspect de plat al Emiliei Popescu. Tipa mi s-a parut destul de simpatica si inzestrata cu simtul ridicolului. Se pare ca m-am inselat.

Haide, duduie Emilia, te stim cu totii ca esti plinuta si asta face parte din farmecul tau. De unde, Doamne, ai capatat abdomenul acela plat? Ca doar n-o fi de la iaurturile Activia.

Mai ieftin ca o cola?

Noi,  romanii, ne consideram singuri pe lume. Abuzati. Lipsiti de protectie, cand vine vorba de autoritati. Iata ca nu suntem singuri. Cineva se gandeste la noi. Si la sanatatea noastra.  Nimeni altul decat Atila Cseke, tatuca de la minister. Atent fiind la ce ingurgiteaza romanii, ce i-a chitit lui mintea?

Sa puna accize pe saorme, dulciuri si cola. Asa, sa le stea in gat „viciosilor” cand or da ochii cu  nota de plata. Adica daca celalalt sector – ultimii oameni – tagma fumatorilor si a betivanilor plateste accize, astialalti de ce n-ar plati? Multumim pe aceasta cale lui tatuca de la minister pentru ca se gandeste la sanatatea noastra, a tuturor si ne ia de la gura placerile simple, dar vai, atat de perverse, ale unui gat de cola dupa o noapte de betie, sau ale unui hamburger facandu-si loc intr-o gura siroind a pofta.

Un lucru e sigur. Reclama aceea cu „mai ieftin ca o cooolaaa” va deveni istorie.

red or dead de revelion

Sunteti ultimii oameni!

Superstitiosii de dupa cascada de cinisme. Vreti sa aveti un an mai bun. Cu o viata   sexuala im-pli-ni-ta. De aceea, nu-i asa, va imbracati in rosu de revelion. Chiar daca il petreceti –  pe el, Revelionul – acasa cu parintii. Doar asa vi s-a spus. Sa puneti pe voi ceva rosu. Ca e chilot, ca e esarfa, ca va da sangele pe nas.  Rosu sa fie.

Fratia vanzatoarelor de la alimentara

Ce poate fi mai inviorator in fiecare dimineata decat fetele plictisite ale vanzatoarelor de la alimentara. Am ghinionul  de a locui intr-un cartier fara supermarket. In schimb, avem alimentare. Doua, la distante aproximativ egale, diametral opuse. Am, deci, de unde alege. O singura problema am cu ele.  De ce, Doamne, de fiecare data in zori de zi cand imi cumpar sana si covrigul trebuie sa astept pana cucoanele de la alimentara – sunt trei in formatie completa –  isi termina updatarea ultimelor barfe, din care am avut tupeul de a le intrerupe cu nevoile mele triviale. Covrig cu sana, auzi la mine. Bineinteles ca ma incapatanez in fiecare dimineata sa spun multumesc si la revedere, cuvinte care raman in fiecare dimineata in aer. Or fi prost platite si or fi avand un job de aruncat,  s-or fi trezit si de data asta cu fata la cearsaf? Sau pur si simplu exista fratia vanzatoarelor de la alimentara, unite in cuget si-n simtiri prin indeletnicirile lor mizantrope.

Am gasit intre timp o portita,  nu le mai deranjez pe cucoane cu nevoile mele triviale. Imi cumpar o data pe saptamana, cand merg la supermarket dupa provizii, un bax de sana si 7 covrigi. Ies si mai ieftin si imi  salvez si voia buna de dimineata. Pentru vanzatoarele de la alimentara all over the country –  un HUO, din toata inima.

C.F.R. -ul nu ne-a nimicit

C.F.R.-ul nu ne-a nimicit. Nici de data asta. Ce-i drept, nici mult nu mai era.  Ce inseamna sa nu stii exact cand te intorci de la mare si sa fii nevoit sa calatoresti cu autohtonul cfr.. Dpa ce ti-ai baut dozele de bere rece menite sa mai echilibreze temperatura care in compartiment devine inabusitoare, iti faci curaj sa folosesti toaleta. Tragi aer adanc in piept si-ti faci nevoile. Asta daca nu cumva te inhiba fundatura insalubra cu usa greu de inchis.

Loc n-ai prins, deci tot ce iti ramane cand te fura somnul e sa te intorci pe-o rana pe izoprenul pe care il intinzi pe culoar si te rogi sa nu te calce careva in picioare. Odihnitor, ha? Amintirile din Vama si cearcanele expresive ale iubitului, asezat si el pe un rucsac, te fac sa treci mai usor peste hopurile drumului. In plus, mai am o saptamana de concediu. Timp in care o sa ma las incet incet cotropita de lene. O sa ma dau toata ei. 24 de ore din 24.  Cat despre to do-urile zilei, voi spune doar: no thanks, do not remind me again.