Ce-mi mai amintesc din TIFF 2006


imagesTiffăriţă cu ştate vechi, inceputul verii la Cluj se transformă pentru mine intr-o buimăceală de filme si de hălăduit prin oras de la un cinematograf la altul, de la o cafenea la alta si de la un vernisaj la altul.

Blindată cu accesoriile pe care vremea enervant de capricioasă de la inceput de iunie (asta o stiu cel mai bine cei care calcă prima dată in Cluj cu ocazia TIFF-ului) mi le scoate din casă – ochelarii de soare sau, după caz, umbrela, mă amestec prin mulţimea de “halucinaţi” cu sau fără ecusoane la gat, care misună prin oras cu inima deschisă si cu mintea căscată ca receptacolul unei plante carnivore. Gata să devoreze concepte, imagini si chipuri, simboluri si senzaţii.

Parte infimă a mulţimii acesteia de halucinaţi ai filmului eram si eu prin 2006, prima editie TIFF la care am participat. Cum bani pentru cate filme ochisem eu din program la vremea aceea nu aveam, la 3-4 filme tot aveam insă să mă duc.

Si acum urmează o intamplare de care, desi nu sunt catusi de putin mandră, ii sunt recunoscătoare celui de sus. Tot bantuind prin centru, găsesc pe dalele din piaţa Matei, un ecuson al unui critic de film. De gen feminin, din fericire. Mi l-am pus la gat cu o senzaţie de teamă amestecată cu triumf si m-am indreptat spre primul punct de procurare a biletelor. Norocul meu era ca tipa de pe ecuson aducea puţin cu mine, cel puţin la culoarea si lungimea părului.
Buun, si iacă asa am avut parte in acel an de un adevărat regal cinematografic, prezentandu-mă cu cea mai pură emoţie artistică la cateva zeci de filme. Tot ce trebuia să fac era să intind pur si simplu ecusonul magic.

Toate bune si frumoase, pană cand, la premiera unui film, s-a pronunţat pe scena numele tipei de pe ecusonul meu. Era chemată pe scenă, să-si ridice o diplomă. M-am făcut mică si rosie si am intors subtil ecusonul ca să feresc chipul si numele cineastei din ţiplă de vreo privire fugară.
Tot in vara lui 2006, m-am inghesuit la “Taxidermia” care rula la vremea aceea la cinema Republica.

In sală, randuri-randuri  de fete sensibile, care la primele scene mai hardcore au părăsit sala de cinema, cu mana la gură a oripilare. Un film care pe mine m-a bantuit multa vreme, in care stăteam eu si mă minunam cum poate un om sa conceapă atatea feluri de a folosi o covată.

sursa foto

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: