Hai mai bine despre copilarie sa vorbim, vorba unui barbos celebru. Una dintre amintirile cele mai dragi mie incepe undeva pe un drumeag din spatele scolii, flancat de pomi infloriti.
Multime galagioasa de copii, cativa educatori si parinti si multe-multe biciclete. Din acelea care faceau deliciul copiilor pe vremuri, cu rotite de sprijin pe lateral, vopsite in rosu sau albastru, de cele mai multe ori insa cu vopseaua scorojita si cu scaunul deplasat.
Concursul de biciclete pentru copii de la 4 la 7 ani il asteptam cu sufletul la gura de ceva vreme, iar fluierul de inceput imi mai rasuna si astazi in urechi cu acelasi sunet ascutit, care ne facea inima sa bata nebuneste si picioarele sa se puna in miscare la unison.
Ca la comanda s-a ridicat si norul de praf care ne-a insotit pana la linia de finis, dar si iuresul celor de pe margine, care ne incurajau. Am ajuns si eu in al doilea pluton, n-am fost niciodata o sportiva de top, chiar daca ador miscarea si sunt o fire foarte mobila. Ce mi-a ramas intiparit in minte este insa imaginea unei fetite cu ochii mari, verzi, cu bucle ciocolatii si cu o alunita pe obraz. Dupa ce noi, concurentii cei vajnici, ajunseseram demult la linia de finis, ea era inca in cursa, alergand din toate puterile ei, cu privirea scanteietiare si cu roseata in obraji de la atata adrenalina. Atata doar ca fetita cu pricina nu avea bicicleta, ci o trotineta ca vai de ea, pe care insa o forja la maxim. A ajuns ultima, desigur, dar cu cata bucurie ca i s-a dat si ei sansa sa participe la marea competitie.
Copiii din ziua de azi sunt mai norocosi, din multe puncte de vedere. Au parte de biciclete pentru copii super echipate.
Dar si de trotinete atragatoare si bine inchegate, nu ca acelea pe care mi le amintesc eu, care scartaiau din toate incheieturile. Bucuria celor mici insa a ramas aceeasi, indiferent de oameni si de vremuri.
chotronella.wordpress.com 
Doamne, cum mai calaram bicicletele si noi pe vremuri. faine amintiri 🙂
Indeed!