Calcat-am pragul Pragai


N-oi fi eu cea mai „umblata” creatura, dar pe ici pe colo, si anume prin punctele esentiale m-am preumblat si eu. Si chiar asta am facut, m-am preumblat, caci nu ma chema nici o treaba urgenta acolo, doar povestile prietenilor mei care au fost deja si imi spuneau intruna ca e un must seen. Prea departe nu m-am aventurat pana acum, dar vremea e tanara si lumea e mare. Dar sa nu va mai tin pe jar, in Praga, acolo am fost. Vara trecuta.

Am ajuns direct in cartierul evreiesc, acolo ne-a lasat un prieten cu masina. Data viitoare voi apela la o agentie, promit. Asta doar asa, ca sa ma scutesc de incidentele de care am avut parte pe drum. Dar mai bine sa vorbim despre lucruri frumoase.

Mai ramaneam eu cu inca doi prieteni, care, barbati fiind, au un fin simt al orientarii (am avut o intreaga discutie dintre diferentele dintre sexe pe chestia asta, concluzia fiind ca simtul orientarii e o nisa exclusiv masculina), mai mult sau mai putin turistice. Eu una, recunosc, n-am nici o taina, ma ratacesc cat ai zice peste, sunt genul de om care se scarpina cu  mana dreapta la urechea stanga, asa ca aveam nevoie ca de aer de prietenii mei sa faca pe calauzele. Singura problema cu calauzele mele a fost ca tinta lor imediata era o bere ceheasca, de care auzisera atatea.

Ne-am aciuiat, mai mult de gura „calauzelor”,  la o terasa din Piata Orasului Vechi si am contemplat  de acolo Ceasul Astronomic. Si ce mai priveliste era! Si berea ceheasca, ce racoare ne mai turna prin viscere!

Ne-am urnit pana la urma de la beri si nu ne-am mai oprit pana la Catedrala Sfantul Vit. Racoarea binecuvantata care ne-a intampinat aici, impreuna cu strafulgerarile de lumina strecurate pintre vitralii,  ne-au facut pielea de gaina de emotie. De muzee si castele n-am mai avut timp, din pacate, dar promit ca data viitoare cand calc  pragul Pragai, voi vedea tot.

Anunțuri

Un răspuns

  1. Eu am fost fascinată de clădiri, dar total dezamăgită de praguezi și de atmosfera aia de turme de turiști gălăgioși și extrem de mulți car enu mai lăsau prea mult loc de emoții și poezie. Sper să mai ajung ori prin aprilie, ori prin octombrie sau iarna, când poate nu mai sunt milioanele de bizoni care calcă totul în picioare.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: