O mutare cu bucluc


Chiria este viata mea. Spun asta nu cu mandrie sau cu entuziasm, dar cum astrele nu s-au aliniat (inca) in asa fel incat sa am si eu casuta mea, sunt nevoita ca din cand in cand sa fac din nou marea mutare. Si credeti-ma este mult mai complicata si mai extenuanta decat o mutare pe tabla de sah, oricat de aproape ar fi sah-matul.

Asaaaa. Era acum 5 ani. Eram studenta si cum stateam deja de doua saptamani in casa unui prieten, care ne gazduise in ideea ca o da Domnul sa ne gasim ceva in 2-3 zile, eu si prietena mea ne-am spus ca gata. Trebuia sa ne mutam neaparat. Mai ales ca bietul Mircea dormea pe un fotoliu extensibil de 2 saptamani, pentru a ne lasa pe noi sa ne lafaim in ditamai patul. El nu zicea nimic, saracul, dar noua ne crapa obrazul de rusine. Catelusa Zaza era si ea nemultumita ca ii ocupam abuziv spatiul vital, de multe ori ne arunca cate o privire sugestiva.

Ne-am apucat asadar sa cautam chirie prin metodele clasice – anunturi de prin ziarul local, internet, intrebat prietenii. Norocul ne-a suras in cele din urma. Era la numai 2 strazi distanta. Se numea tanti Suzi, o batranica simpatica si foarte generoasa, care ne-a cedat etajul casei sale. Singura noastra problema era acum transportul lucrurilor. Cum nu aveam prea multe, am sunat la o firma de transport.

Ne-am scos pungile, sacii si cutiile in strada si am asteptat cumintele. Am zarit o dubita darapanata, facand coltul. Un domn cu sapca pe-o parte a coborat si s-a uitat cu coada ochiului la mormanul de pungi si de saci menajeri. Care, culmea, nu erau umpluti cu gunoi.

A strambat putin din nas, dar in cele din urma a pus umarul si ne-a ajutat sa caram si sa stivuim lucrurile in dubita. In tot acest timp, Zaza latra de mama focului. Intrase intr-o stare de agitatie, intelegea pesemne ca se intampla ceva. Cand a auzit ca ne mutam la doar doua strazi distanta, domnul cu sapca a mai strambat o data din nas. Ne si miram cum de ii mai ramasese nasul la locul lui, de vreme ce devenise atat de dinamic.

Am ajuns pana la urma la destinatie, ne-am instalat, totul a fost bine. Am ramas insa cu o impresie nu tocmai buna despre domnul cu sapca si despre firma la care lucra. Sunt sigura ca cei de la Leonitransport sunt niste profesionisti. O simpla ocheada pe site-ul lor este de ajuns pentru a va da seama de asta. Asa veti sti la cine sa apelati cand bate gongul mutarii.

Anunțuri

2 răspunsuri

  1. haha, cre’ca cateaua Zaza a fost cea mai fericita din toata povestea:)

  2. domnu cu sapca l-ati prins intr-o zi cam proasta,saracu, s-o fi trezit si el mahmur sau cu fata la cearsaf

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: